OMUL
Ion Popescu Negreni
(artistul)
s-a nascut la 2 ianuarie 1907,
în comuna Negreni, judetul Olt. A abssolvit Academia de Arte Frumoase,
Bucuresti, în anul 1931, la sectia de pictura cu profesorii Camil
Ressu si Constantin
Artachino. Intre 1954 si 1972 a fost profesor
la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti. A decedat la 28 octombrie 2001.
Frati:
- Neculai Popescu (preot)
- Victor Popescu (medic)
- Ion Popescu Negreni (pictor-artistul)
- Eugenia Popescu (invatatoare)
- Costica Popescu (ofiter)
- Filofteia Popescu (invatatoare)
- Domnica Popescu
- Veronica Popescu
- Tilica Popescu
Locuinte:
- Str. Arghezi nr.1 (fosta
str.Snagov nr.7) - Bucuresti;
- Piata Rosetti - Bucuresti;
- 1970 - Str. Garibaldi nr.32 (Floreasca) - Bucuresti;
- 1987 - Berceni (garsoniera);
- 1988 - Bd. Kogalniceanu nr. 60 (fost bd. Gh.Gh.Dej) - Bucuresti.
Ateliere:
- in propria locuinta
- Bucuresti
- in casa de la Otopeni
- Str. Mihail Kogalniceanu, nr.1, sc.1, et. 7 - Bucuresti
Expozitii personale in tara:
- 1955 - Sala "Nicolae
Cristea", Bucuresti;
- 1967 - Sala Dalles, Bucuresti (76 lucrari); Sinaia; Rm.Sarat; Tg.Mures;
Cluj; Timisoara; Satu Mare; Piatra Neamt; Bacau;
- 1975 - Timisoara, Cluj;
- 1976 - Sala Dalles, Bucuresti (122 lucrari), Constanta (60 lucrari),
Slatina (59 lucrari);
- 1984 - Sala Dalles, Bucuresti;
- 1987 - Muzeul National de Arta, Bucuresti (127 lucrari);
- 1988 - Giurgiu (65 lucrari),Birlad (49 lucrari), Galati (60 lucrari);
- 1992 - "Galeriile Centrale de arta", Braila;
- 1993 - "Galeriile de arta" ale Cercului Militar National, Bucuresti
(76 lucrari);
- 1996 - Galeriile de arta Louis Calderon - Bucuresti (52 lucrari);
- 1998 - "Galeriile de arta" ale Cercului Militar National, Bucuresti.
Expozitii personale in strainatate:
- 1967 - Newton (Franta);
- 1978 - Kanndy (Sri Lanka);
- 1992 - Tel Aviv (Israel).
Expozitii de grup:
- 1937 - Salonul de toamna,
Bucuresti;
- 1942 - Galati;
- 1948 - Expozitia "Flacara", Bucuresti;
- 1953-1989 - Anualele de stat, Bucuresti;
- 1957 - Expozitia "10 ani de creatie plastica", Bucuresti;
- 1959 - Bucuresti;
- 1960 - Uzina "Republica", Bucuresti;
- 1965 - Mogosoaia;
- 1971 - Bucuresti;
- 1972 - Expozitia "Noi peisaje românesti", Bucuresti;
- 1973, 1974, 1987, 1991, 1996 - Bucuresti.
Participari la expozitii românesti
peste hotare:
-
1958 - Moscova;
- 1967 - Newton (Franta);
- 1968 - Praga, Menton;
- 1969 - Tel Aviv, Scopje, Lüdenscheid, Beirut;
- 1971 - Bagdad;
- 1973 - Buenos Aires, Brasilia, Sao Paulo, Cuiaba, Montevideo, Beijing,
Tientsin, Phenian;
- 1974 - Caracas, Santiago de Chile, Beirut;
- 1975 - Bagdad;
- 1978 - Kandy (Sri Lanka).
Premii si titluri:
- 1968 - "Meritul
cultural" clasa a II-a;
- 1979 - Premiul pentru pictura al U.A.P.;
- 1987 - Marele premiu al U.A.P.;
- 1992 - Premiul Academiei Române;
- 2000 - Ordinul pentru merit - MARE CRUCE.
Calatorii de studii:
Bulgaria, Franta, Italia, Cehoslovacia, URSS, Spania.
Lucrari în muzee si colectii
particulare din:România,
Franta, Germania, Suedia, Italia, Israel, S.U.A., Brazilia, Elvetia.
Bibliografie:
MACIUCA Balcica - Ion Popescu-Negreni, Editura Meridiane, Bucuresti, 1976;
BARBOSA Octavian - Dictionarul artistilor romani contemporani, Editura Meridiane, Bucuresti, 1976;
PRUT Constantin - Dictionar de arta moderna, Editura Albatros, Bucuresti, 1982;
FLOREA Vasile - Arta romaneasca moderna si contemporana, Editura Meridiane, Bucuresti, 1982;
BOTEZ-CRAINIC Adriana - Ion Popescu Negreni, Editura Meridiane, Bucuresti, 1989;
FLOREA Vasile - Enciclopedia artistilor romani contemprani, Editura ARC 2000, Bucuresti, 1996.
Critici care au scris despre artist:
IONESCU Radu, MACIUCA Balcica, VLASIU Ion, HAGIU Grigore, DEAC Mircea, PREUTU Mariana,
GRIGORESCU Dan, PRUT Constantin, CRISTIAN Dan, OPREA Viorel, GRIGORE Vasile, MOCANU Virgil,
CROITORU Mircea, OCTAVIAN Tudor, LAZAR Eugen Radu, CEBUC Alexandru, ANGELESCU Cristina,
CONSTANTINESCU Corenl Radu, TRUTA Nicolae, ANTIM Corneliu, GUTA Adrian,
CRISTEA Mihaela, REDLOW Theodor, TITU Alexandra, MARINESCU Veronica etc.
Critica:
" Ion Popescu-Negreni a privit natura prin optica spirituala
a culorii, aceasta obsesie plastica a ultimului secol romanesc. La un loc
cu alti posedati ai culorii, a pictat si el, toata viata, adica destul
ca sa decanteze o viziune si o gindire de echilibru estetic. Un contemplativ
de largi efuziuni lirice pentru care peisajul e un simplu portativ poematic
si muzical deopotriva.
Un sentiment coplesitor al luminii transfigureaza materia si ii da o respiratie
noua de intensa vibratie [...]
Efortul continuu al artistilor romani de a se inscrie intr-o viziune, de
a se intergra intr-o gindire estetica europeana este continuat in opera
lui Ion Popescu-Negreni de pe pozitiile unei foarte severe etici artistice,
in sensul ca nimic nu este imprumutat intimplator. Nimic, as spune nici
o tusa de culoare nu e straina sensibilitatii sale, in al carei laborator
ideile generale se exprima fara stingacii, poate chiar cu prea mare certitudine.
Obsesia gestului spontan, teama de a nu ingreuna un ton, de a nu obosi
ansamblul cu reveniri, dau artei sale nu numai tonul liric, dar si anvergura
unui climat cromatic coplesitor [...]. Uneori, in atelierul artistului,
privind o pinza noua, ni s-a parut ca exprima o melancolie a departarilor.
Poate ca in aceste pinza este inchisa melancolia Baraganului.
Pictorul Ion Popescu-Negreni este defapt un mare singuratic, totusi niciodata
revoltat. Nici in viata, nici in arta sa. Daca a avut sau nu motive de
revolta n-a crezut ca trebuiesc legate de expresia artistica [...].
Ca profesor la Institutul de Arte Platice "Nicolae Grigorescu"
el si-a impartit orele de atelier cu minutioasa atentie fata de elevi.
Ei nu-l vor uita. Grav, fara a fi rece, inteligent fara emfaza, generos
si cald cu surisul lui intelept...
L-am vazut de multe ori intre elevi. Era la fel ca intre prietenii lui:
Mac Constantinescu, Miracovici, Stefan Constantinescu, Petrica Dumitrescu,
Eugen Gasca, Fratii Salceanu."
"Pictura lui Ion Popescu-Negreni e proiectia unei permanente
stari poetice traite de un artist careia universul real i se releveaza
ca un spatiu al lucrurilor randuite logic, potrivit unor legi atotputernice.
O arta care e, mai presus de orice, sinteza a formei - inteleasa ca organizare
rationala a vizibilului - si a culorii - marturie a unei sensibilitati
lirice, cumpanite de o exigenta clasica in care se desluseste o structura
temperamentala ce aspira la claritate si la expresivitatea ideilor artistice.
Un pictor pentru care natura inseamna o necontenita succesiune de imagini
coerent cladite, dar in substanta carora el regaseste, de fiecare data,
motivele unei bucurii ce cuprinde intregul orizont al privirii. Artistul
refuza orice tentatie a pitorescului si a emfazei, pentru el pictura se
talmaceste intr-un sistem al structurilor care se arhitectureaza cu o noblete
calma. In esenta, Ion Popescu-Negreni e, insa, un romantic atent la marile
miscari ale naturii, uimit de fiecare data de puterea lor launtrica, de
infatisarea lor care nu seamana nicicind cu acelea pe care le-a descoperit
in alte intilniri cu privelistile oferite ochilor si sufletului sau. O
rodnica pace launtrica pare a defini sensurile acestor transfigurari metaforice.
O natura ce se desfasoara in vaste campii, intinse pana in zarile luminate
linistit, de un soare ce nu estompeaza nicicand contururile. Colorist prin
vocatie, pictorul a inteles foarte bine adanca lectie a traditiei romanesti
care nu confunda constructia puternica a raporturilor cromatice cu vehementa
dialogurilor ce pot, eventual, sa cucereasca privirea, dar nu coboara decat
rareori in suflet. Dimpotriva, pictura lui Ion Popescu-Negreni e o arta
a sufeltului. Si artistul, de o pilduitoare modestie, se afirma, fara putinta
de tagada, ca unul dintre maestrii de seama, continuatori si creatori de
traditie, ai artei romanesti din aceasta epoca."
"In familia marilor creatori ai culturii noastre, ale caror
axe de gindire si simtire se confunda cu stilul interior al spiritualitatii
neamului, alaturi de Eminescu, Luchian, Enescu, Brancusi, Blaga, grupul
artistilor din perioada interbelica a afirmat si impus sinteza lirica si
filosofica proprie culturii noastre moderne. Pictorul Ion Popescu-Negreni
se inscrie prin creatia sa in rindul maestrilor din generatia imediat urmatoare,
generatie afirmata plenar in arta romaneasca a perioadei de dupa cel de-al
doilea razboi mondial. Conceptia si viziunea operei lui adauga traditiei
clasicilor picturii romanesti o pagina de elevata si profunda gandire si
simtire poetica. Arta lui Ion Popescu-Negreni se situeaza in mod firesc
alaturi de cea a personalitatilor de neuitat care au dominat viata spirituala
a Capitalei in deceniile sase si sapte, maestri si dascali ai generatiilor
tinere, precum Camil Ressu, J.Al. Steriadi, C.Medrea, C.Baba, AL.Ciucurencu,
St.Constantinescu, Gh.Popescu, Paul Miracovici, Mac Constantinescu, Catul
Bogdan. Impreuna cu acestia, Ion Popescu-Negreni continua nobilele traditii
ale culturii, artei si invatamantului artistic romanesc. Acesti adevarati
maestri purtau mai departe cu consecventa structurile intime fundamentale
ale matricei noastre spirituale, afirmand in orbita preocuparilor culturii
romanesti si europene aspiratia spre echilibru clasic, spre pondere, armonie,
durata."
Adriana BOTEZ-CRAINIC - 1989
